Cuib de mitralieră

Posted in anunt on februarie 19, 2010 by Marius Ianuş

O nouă iniţiativă marca Marius Ianuş: link

FEŢELE TICĂLOŞIEI (INTERMEZZO)

Posted in Diverse on ianuarie 14, 2010 by Marius Ianuş

Sînt compromis ireversibil. :P . După ce a desfăşurat o acţiune de o parşivenie fără seamăn al cărei singur scop a fost să-mi fure revista (şi voi arăta rînd pe rînd machiavelismele personajului), Crudu D. mă are la mînă. Potrivit acestui specimen fără scrupule de peste Prut, eu apar în materiale porno. Această calomnie de-a dreptul împuţită e aruncată pe tapet fără bătăi de cap – în Republica Moldova nu există Justiţie sau, cum se va vedea din episoadele care urmează, dacă există ea e reprezentată de mămica lui V. Us, o judecătoare care trage sfori ca să fie trecute cu vederea ilegalităţile comise de administratorul Crudu, şi de prietenul şi tizul ipocritului de la Chişinău, poliţistul pe care acest măgar îl va pune să se asigure că “dacă mai intri în Republica Moldova nu mai ieşi de aici”.

În cazul în care acest Crudu nu a fost pus de un serviciu secret în coastele mele (cred că încă din 1998), trebuie să mă minunez întrebîndu-mă de unde izvorăsc porcăriile care îi ţin loc de fiinţă. Un astfel de C.D. nesecurist (dar nu prea mai cred eu una ca asta acum) pare un fel de mămăligă bleagă, dar otrăvitoare, învîrtită de însăşi coada Satanei.

Ultima oră: De la un cristian am aflat că a primit şi el şi va publica materialele care mă compromit. Acele materiale despre care vorbeşte prefăcutul Crudu D. atît de frumos în emailurile de mai jos:

Citeşte prima parte a acestui material: http://staredeurgenta.wordpress.com/2010/01/12/fetele-ticalosiei-1/

FEŢELE TICĂLOŞIEI (1)

Posted in articole with tags , , on ianuarie 12, 2010 by Marius Ianuş

Serialul care va urma va arunca un strop de lumină asupra cazului revistei “Stare de urgenţă”.

Nu cred că voi afla în viaţa asta ce s-a întîmplat cu adevărat. Vreme de mai bine de un an de zile, de pildă, eu nu am ştiut că exista o înţelegere ticăloasă între Crudu D., A. Toma şi Us Vladimir potrivit căreia, în urma presiunilor lui Crudu făcute pe baza ameninţării că el va pleca dacă voi fi eu şef, cei trei se înţeleseseră între ei să îl “şefească” pe impostorul Crudu, încă înainte să fie depus fraudulos (şi este cea mai corectă exprimare) proiectul MEU la ICR.

Felul în care mi s-a vorbit în toată această perioadă o să vă lămurească pe deplin în privinţa caracterului infect al acestor personaje, în privinţa lipsei lor de valori spirituale şi a ipocriziei extreme care îi caracterizează pe toţi trei.

În episodul de azi o să vedeţi cum foloseşte individul Crudu D. situaţia mizerabilă a Basarabiei în interes personal. La Europa Liberă lucrurile “s-au împuţit”, iar el ar trebui angajat de ziarele din România fără să mai scrie:

1.1 Lucrurile la Europa libera s-au imputit – Gmail – Crudu D – 1

1.2 Asistenta psihologica pentru handicapati profitori – Gmail – Crudu D – 2

1.3 Ianus zice sa facem o revista – Gmail – Crudu D – 3

Citeşte continuarea: http://staredeurgenta.wordpress.com/2010/01/14/fetele-ticalosiei-intermezzo/

ICR încalcă drepturile omului

Posted in anunt, articole, video on decembrie 9, 2009 by Marius Ianuş

Cetăţeanul Marius Drăjan (Marius Ianuş) nu are dreptul să intre într-o instituţie publică (ICR – Institutul Cultural Român – sediul din Puţul lui Zamfir). E oprit la poartă la cererea pitpalacului B. Jitea, un individ care e în acelaşi timp beneficiar şi distribuitor al fondurilor pentru reviste din afara ţării şi de Ion Mircea, epigramistul clujean, ţuţărul securistului Eugen Uricaru.

Personajele proaste ale unei piese sinistre

Posted in comunicat, Diverse, editorial, polemici with tags , , , on decembrie 8, 2009 by Marius Ianuş

De mîine: arhiva discuţiilor în chestiunea acestor furturi de proprietate intelectuală

Pînă atunci… să vă prezint pe scurt personajele acestei dramolete (şi e în întregime vina mea că m-am încurcat cu asemenea indivizi):

  • Ion Mircea, angajat al ICR la direcţia “Români din afara ţării”. Deşi munca lui ar presupune să fie activ mai ales în Republica Moldova, nu cred că I.M. şi-a ridicat vreodată fundul din fotoliul în care stă. Nu cred că a fost vreodată în Republica Moldova. E mult prea ocupat cu ilegalităţile pe care le comite pe spezele banului public. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Părerea mea personală e că acest individ acţionează la ordin. E prietenul, mulţi spun “ţuţărul”, lui Eugen Uricaru, securistul. Acesta din urmă l-a luat adjunct pe unde a fost, “ţuţăr”, zic unii, de la USR pînă la CopyRo.
  • Crudu (Mitică) Dumitru, un individ disperat  pentru că, ajuns la o anumită vîrstă, n-a fost şef niciodată. N-a fost şef pentru că nu are un minim de fermitate necesară unei persoane care îi conduce pe alţii. A încercat să compenseze această lipsă prin minciuni, lucrături pe la spate şi tergiversări infinite. Tocmai pentru că lucrează cu astfel de tertipuri poate fi uşor suspectat că face jocul anumitor servicii obscure.
  • Us Vladimir: din punctul lui de vedere, în RM şi România nu ar trebui să se mai facă politică. Ar fi mai bine, probabil, ca toată politica să o facă ucrainienii. Asta nu înseamnă că tovarăşul Mustaţă (Us, în ucraineană) nu apreciază banii româneşti. Problema e că el obişnuieşte să ia cîte două finanţări pentru acelaşi lucru, aşa că ajunge în situaţii inedite cum ar fi cea de a trimite de două ori acelaşi supliment la ICR, ca dovadă a îndeplinirii muncii pentru care s-au solicitat banii. M-a enervat la culme cînd, deşi el avea o finanţare de la ICR, în vreme ce eu îmi cheltuisem, cu revista, toţi banii, mi-a cerut sa ii platesc eu jumatate din calatorie unui om al lui, venit la Bucuresti cu interesele lui. (Ii pusese in poala si o punga cu 20 de reviste ale noastre si a motivat ca nu le putea trimite altfel – de altfel, a pus-0 pe A. Toma sa ma minta la telefon ca nu au avut cum sa le trimita altfel …) Astfel de mici escrocherii ale acestui Us l-au transformat in ochii celor despre care vorbesc aici, potrivit criteriilor lor morale, intr-un tip foarte priceput la bani. Us şi-a ratat cariera. Ar fi trebuit să se facă politician sau afacerist. Ştie să lucreze prin alţii. Pentru că, de fapt, cea care s-a dus la ICR de două ori cu acelaşi supliment, fiind perfect conştientă de ce face este…
  • A. Toma, nume predestinat. Deşi lecturile ei se ridică la nivelul unei eleve de clasa a şaptea din generaţia mea, deşi scrie mai mult cu picioarele şi n-are nici o urmă de experienţă jurnalistică, măreaţa A. Toma a ajuns azi creatoare de “concepte editoriale”. În privinţa criteriilor pe care a ajuns în literatură vă poate lămuri A. Ruse. Ele n-au nimic de-a face cu literatura sau inteligenţa. De altfel, la ce inteligenţă te poţi aştepta de la o persoană care s-a înscris într-un partid invizibil pentru 100 de lei, bani în schimbul cărora a votat cu “cine trebuie” la singura şedinţă la care a participat? Şi de la o persoană al cărei vis este să lucreze pentru Securitate? (De fapt, asta şi crede că face A. Toma, cu ajutorul telefonului ei ascultat de Secu ar fi ţinut sub observaţie kgbistul Crudu şi alţi astfel de kgbişti.)
  • B. Jitea, un pitpalac păgubos care sfidează legea conform căreia angajaţii instituţiilor publice nu pot fi beneficiari ai finanţărilor date de ei. El ia bani de la revista pe care o finanţează ICR la Cernăuţi.

Astea sînt personajele sinistrei piese pe care am trăit-o.  Actul I urmează curînd.

Furt de identitate şi ameninţări kgbiste. Cine scrie comentarii sub identitatea “Paul Hodorogea” pe acest blog?

Posted in anunt with tags , on octombrie 8, 2009 by Marius Ianuş

4 Răspunsuri la “Scuzele de rigoare”

Paul Hodorogea IP: 195.22.236.162 Spune:
august 25, 2009 la 12:04 e
Da tu oare nu esti cumva securist ca ii ataci pe basarabeni? Oare nu executi o comanda a securitatii? Tu vei zice ca nu, sigur, dar tot ce faci oare nu demonstreaza contrariul? Oare nu esti un om avid de putere si bani? Oare nu vrei cu orice pret glorie? Oare pentru tine conteaza omul de alaturi? Sau doar propria persoana? Oare nu stai zi de zi in fata google-ului si iti dai numele la cautare ca sa vezi cine te-a mai periat? Tu esti oare tu, Marius Ianus, sau poate esti un securist cu acest nume? Stiu ca nu vei publica acest comentariu intrucit asa fac toti care se uita zi de zi in oglinda

Marius Ianus Spune:
octombrie 8, 2009 la 20:47 e
Nu înţeleg de ce nu ţi-aş fi publicat acest comentariu. Nu sînt securist, dimpotrivă – sînt, de ani buni, o victimă a securiştilor. Am motive să cred că şi în cazul acestei reviste. Şi îmi caut numele pe google din cînd în cînd ca să văd ce s-a mai scris despre mine. Sînt de acord cu tine că e o tîmpenie, o acţiune egoistă, dar nu cred că ai de ce să mă judeci. Tu încă nu te-ai dus cu şase mii de euro într-o ţară mai săracă să ajuţi nişte oameni pe care îi credeai prieteni şi să îi vezi cum te fură… aşa că… ciocu’ mic. Şi… de unde mă cunoşti tu pe mine ca să poţi să îmi vorbeşti astfel? Nu ţi-e un pic ruşine? Nu eşti cam măgar?

Paul Hodorogea – adevăratul Spune:
octombrie 8, 2009 la 22:01 e
Marius, eu nu am scris niciun comentariu pe blogul revistei.
Cineva a luat identitatea mea. Aşa ca te rog sa ştergi acel comentariu.
Sau, cel mai bine, schimbă-i numele si web-adress.
Cineva s-o fi supărat rau pe mine (nu ma mir de ce)

mulţumesc, şi scuze pentru această situaţie.
Vezi ip-urile de la care a fost trimis.

Marius Ianuş Spune:
octombrie 8, 2009 la 22:14 e
Dragă Paul, în acest caz eu îmi cer iertare. Cred că recunosc stilul acestui pretins Paul Hodorogea.
Să imortalizăm momentul, în data de 25 august 2009, la ora 12.04, folosind o metodă securistă de preluare a identităţii altuia, dîndu-se drept Paul Hodorogea, un individ al cărui stil seamănă izbitor cu cel al lui Crudu Dumitru a scris: “Da tu oare nu esti cumva securist ca ii ataci pe basarabeni? Oare nu executi o comanda a securitatii? Tu vei zice ca nu, sigur, dar tot ce faci oare nu demonstreaza contrariul? Oare nu esti un om avid de putere si bani? Oare nu vrei cu orice pret glorie? Oare pentru tine conteaza omul de alaturi? Sau doar propria persoana? Oare nu stai zi de zi in fata google-ului si iti dai numele la cautare ca sa vezi cine te-a mai periat? Tu esti oare tu, Marius Ianus, sau poate esti un securist cu acest nume? Stiu ca nu vei publica acest comentariu intrucit asa fac toti care se uita zi de zi in oglinda”

Acest furt de identitate îmi permite să fac public IP-ul de pe care s-a postat: 195.22.236.162

În urma discuţiilor cu Paul Hodorogea am aflat că acest IP aparţine redacţiei postului de radio la care lucrează atît D. Crudu cît şi Paul Hodorogea.

Scuzele de rigoare

Posted in anunt on august 8, 2009 by Marius Ianuş

Îmi cer iertare pentru faptul că m-am lăsat condus de ură şi orgoliu în anumite momente din istoria acestei reviste.
Am greşit şi o recunosc. Iertaţi-mă.
Vina mea nu înseamnă absolvirea altora de vină.
Continui să cred că răul făcut mie, acţionarul majoritar de drept al firmei editoare, prin faptul că mi s-a furat această revistă (ca în codru, fără nicio fărîmă de bază legală) e mai mare decît cel pe care l-am făcut eu altora – şi l-a declanşat pe acesta. Pe tot parcursul derulării proiectului ar fi trebuit să fie ascultate deciziile mele şi ale nimănui altcuiva. Iar acestea mă străduiam să fie extrem de corecte.
Rog firma să respecte legea şi Statutul.
Voi continua procesul meu, pe baza nerespectării drepturilor mele de autor şi a încălcării drepturilor mele acţionariale. Acest proces va fi îndreptat în primul rînd împotriva ICR (Institutul Cultural Român) pentru că o greşeală a lor stă la baza tuturor celor întîmplate. Oamenii sînt vulerabili, păcătoşi, dar instituţiile ar trebui să fie corecte.
În privinţa certurilor editoriale din redacţie, de la care a pornit totul:
Sînt convins că o securitate şi-a băgat coada în această poveste, dar putea să o facă în zeci de chipuri, nu doar prin cineva din redacţie (cum am înclinat eu să bănuiesc). Putea, de exemplu, printr-o persoană din afară (iar materialele în cauză – un interviu cu Nicolae Dabija şi unul cu Serafim Saka – au fost lucrate cumva în afara redacţiei), printr-un sfat din afară de la o persoană aparent credibilă, să împingă nişte materiale sau nişte cercetări într-o direcţie în care să apară un blocaj care să nască zîzanie în redacţie.
Dacă nu a fost aşa, înseamnă că aceia care mi-au furat revista au vrut pur şi simplu, de la bun început, să mi-o fure şi au inventat această poveste pe care au transformat-o ei într-un conflict. E posibil şi asta, pentru că D. Crudu s-a dovedit de la un punct încolo un om fără cuvînt, la modul extrem al semnificaţiei acestei expresii, înglodat în minciună.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.