Archive for the polemici Category

Personajele proaste ale unei piese sinistre

Posted in comunicat, Diverse, editorial, polemici with tags , , , on Decembrie 8, 2009 by Marius Ianuş

De mîine: arhiva discuţiilor în chestiunea acestor furturi de proprietate intelectuală

Pînă atunci… să vă prezint pe scurt personajele acestei dramolete (şi e în întregime vina mea că m-am încurcat cu asemenea indivizi):

  • Ion Mircea, angajat al ICR la direcţia „Români din afara ţării”. Deşi munca lui ar presupune să fie activ mai ales în Republica Moldova, nu cred că I.M. şi-a ridicat vreodată fundul din fotoliul în care stă. Nu cred că a fost vreodată în Republica Moldova. E mult prea ocupat cu ilegalităţile pe care le comite pe spezele banului public. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Părerea mea personală e că acest individ acţionează la ordin. E prietenul, mulţi spun „ţuţărul”, lui Eugen Uricaru, securistul. Acesta din urmă l-a luat adjunct pe unde a fost, „ţuţăr”, zic unii, de la USR pînă la CopyRo.
  • Crudu (Mitică) Dumitru, un individ disperat  pentru că, ajuns la o anumită vîrstă, n-a fost şef niciodată. N-a fost şef pentru că nu are un minim de fermitate necesară unei persoane care îi conduce pe alţii. A încercat să compenseze această lipsă prin minciuni, lucrături pe la spate şi tergiversări infinite. Tocmai pentru că lucrează cu astfel de tertipuri poate fi uşor suspectat că face jocul anumitor servicii obscure.
  • Us Vladimir: din punctul lui de vedere, în RM şi România nu ar trebui să se mai facă politică. Ar fi mai bine, probabil, ca toată politica să o facă ucrainienii. Asta nu înseamnă că tovarăşul Mustaţă (Us, în ucraineană) nu apreciază banii româneşti. Problema e că el obişnuieşte să ia cîte două finanţări pentru acelaşi lucru, aşa că ajunge în situaţii inedite cum ar fi cea de a trimite de două ori acelaşi supliment la ICR, ca dovadă a îndeplinirii muncii pentru care s-au solicitat banii. M-a enervat la culme cînd, deşi el avea o finanţare de la ICR, în vreme ce eu îmi cheltuisem, cu revista, toţi banii, mi-a cerut sa ii platesc eu jumatate din calatorie unui om al lui, venit la Bucuresti cu interesele lui. (Ii pusese in poala si o punga cu 20 de reviste ale noastre si a motivat ca nu le putea trimite altfel – de altfel, a pus-0 pe A. Toma sa ma minta la telefon ca nu au avut cum sa le trimita altfel …) Astfel de mici escrocherii ale acestui Us l-au transformat in ochii celor despre care vorbesc aici, potrivit criteriilor lor morale, intr-un tip foarte priceput la bani. Us şi-a ratat cariera. Ar fi trebuit să se facă politician sau afacerist. Ştie să lucreze prin alţii. Pentru că, de fapt, cea care s-a dus la ICR de două ori cu acelaşi supliment, fiind perfect conştientă de ce face este…
  • A. Toma, nume predestinat. Deşi lecturile ei se ridică la nivelul unei eleve de clasa a şaptea din generaţia mea, deşi scrie mai mult cu picioarele şi n-are nici o urmă de experienţă jurnalistică, măreaţa A. Toma a ajuns azi creatoare de „concepte editoriale”. În privinţa criteriilor pe care a ajuns în literatură vă poate lămuri A. Ruse. Ele n-au nimic de-a face cu literatura sau inteligenţa. De altfel, la ce inteligenţă te poţi aştepta de la o persoană care s-a înscris într-un partid invizibil pentru 100 de lei, bani în schimbul cărora a votat cu „cine trebuie” la singura şedinţă la care a participat? Şi de la o persoană al cărei vis este să lucreze pentru Securitate? (De fapt, asta şi crede că face A. Toma, cu ajutorul telefonului ei ascultat de Secu ar fi ţinut sub observaţie kgbistul Crudu şi alţi astfel de kgbişti.)
  • B. Jitea, un pitpalac păgubos care sfidează legea conform căreia angajaţii instituţiilor publice nu pot fi beneficiari ai finanţărilor date de ei. El ia bani de la revista pe care o finanţează ICR la Cernăuţi.

Astea sînt personajele sinistrei piese pe care am trăit-o.  Actul I urmează curînd.

Cum acţionează SECU (dar care Secu?) pe net

Posted in polemici on Iulie 13, 2009 by Marius Ianuş
Ce face Secu pe net

Ce face Secu pe net

Ei bine, de cîteva luni un articol foarte vechi şi nerelevant al lui Bogdan Creţu apare pe poziţia a treia în căutările legate de numele meu. De fapt, apare exact de cînd am adus la cunoştiinţa opiniei publice, pe internet, posibilitatea ca revista „Stare de urgenţă” să fie controlată de o Secu.

Articolul, intitulat „Cum am devenit securist”, face referire la un articol al meu care a apărut cîteva zile pe fostul blog al revistei „Stare de urgenţă” – şi a dispărut după aceste cîteva zile (două-trei) tocmai pentru faptul că îmi dădusem seama că am exagerat. Articolul de răspuns al lui Bogdan, cu care am avut apoi o discuţie amicală, în care am lămurit chestiunea, a avut o apariţie fulgurantă pe blogul „Observatorului cultural”, o apariţie care nu are cum să justifice importanţa pe care i-o atribuie google.

În consecinţă, o Secu pompează în el vizite false ca să îl ridice cît mai sus în conştiinţa publicului şi să îmi prelucreze puţin imaginea. Ceea ce nu face decît să întărească bănuielile mele.

Ili vas, ili nas*

Posted in editorial, polemici with tags , , on Martie 20, 2009 by Andreea Toma

Diana Iepure

de Diana Iepure

Îmi amintesc deseori de vremurile când locuiam, împreună cu fratele meu, la capătul Ciocanei, într-un apartament de la geamul căruia se zărea firma magazinului ILIVAS. Anume atunci începusem să scriu pentru Democraţia articole pline de vervă şi revoltă, inspirate din viaţa de zi cu zi a Chişinăului. Mai mereu noaptea, mă aşezam să înşir istorii recente şi nedreptăţi care consideram eu că ni se întâmplă. Dimineaţa îmi terorizam fratele cu “opusurile” mele. El le citea calm, căci aşa îi e firea, şi zicea tot calm: “Da, e bine scris, sunt de acord cu tot ce ai spus aici. Mai mult chiar, aş mai adăuga (şi spunea anume ce). Însă, lumea cunoaşte deja problemele. Tu propune şi soluţii pentru rezolvarea lor, altfel, ce rost mai are să scrii? ” Asta mă cam scotea din minţi, dar, în cele din urmă, am fost “dresată” într-un aşa hal, că şi în ziua de azi, atunci când încerc să zic lucrurilor pe nume, că numai diplomat nu m-a făcut mama, caut involuntar nişte soluţii. Citește în continuare

Trecutul securist al unor intelectuali

Posted in anchete, articole, polemici with tags , , , , , , , on Februarie 2, 2009 by Marius Ianuş

Din numărul 8 al revistei:

O anchetă de Angelina Olaru

Frica de adevăr

Deşi în multe dintre fostele state comuniste demult au fost depăşite barierele psihologice în dezbaterile publice în jurul colaborării unor intelectuali cu poliţia politică, în R. Moldova aceste dezbateri nici nu au intrat în albia normală.  Despre securistica intelectualilor publici din perioada URSS la noi se vorbeşte în continuare în cercuri restrânse, iar mult discutata lege a lustraţiei rămâne a fi doar în stadiu de proiect.  Deconspirarea turnătorilor şi securiştilor în Basarabia ar fi un proces firesc, în contextul condamnării crimelor comunismului.  Demn de urmat ar fi şi pentru R. Moldova, într-un târziu, îndemnul scriitorul german de renume Ernest Wichner: „Să se discute deschis şi clar despre trecutul unor oameni, chiar daca aceştia sunt prieteni sau colegi, să înceapă o dezbatere onestă, fără zgomotul acela neplăcut al unei prese necalificate sau răutăcioase sau, ştiu eu, care încearca să impună alte interese” .

În mod paradoxal, intelectualii noştri de prim-plan, care doresc să ne raliem rapid proceselor socio-culturale europene, mai sunt încă timoraţi şi reticenţi la asemenea  dezbateri. Revista “Stare de urgenţă” a iniţiat o discuţie publică, la care mulţi scriitori au refuzat direct sau indirect să participe. Pentru început, ne-a interesat ce vor răspunde intervievaţii noştri, dacă au fost dintre cei care au colaborat cu securitatea şi în ce măsură acest lucru le-a influenţat scrisul. Pe de o parte, mai multe persoane au declarat că sunt periculoase asemenea discuţii, din motivul că am deschide cutia Pandorei şi mediul nostru s-ar transforma într-un câmp de luptă. Alţii mai curajoşi insistă asupra dreptului basarabenilor la adevăr şi accesului la propriul dosar întocmit de organele securităţii, ca poliţie politică. Am vrut să auzim mai multe informaţii şi despre cei care au înfruntat regimul. Iată ce cred scriitorii.

Angelina Olaru

Mihai Cimpoi,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova:
„Trebuie aflat adevărul despre scriitorii securişti”

Mihai Cimpoi

Mihai Cimpoi

„Desigur, trebuie să reluăm asemenea discuţii publice, pentru a scoate la lumină adevărul. A existat poliţie secretă. În special intelectualii au fost cei reprimaţi, exilaţi, marginalizaţi şi mereu monitorizaţi. În acest sens, e nevoie odată şi odată de promulgarea legii lustraţiei, pentru  deconspirarea celor care au lucrat cu securitatea. Şi scriitorii securişti trebuie aflaţi, dar şi adevărul despre cei care au contribuit la deportări. Bunăoară, eu am aflat că din satul meu au fost deportate peste 500 de persoane!
Alexei Marinat, spre exemplu, s-a întâlnit cu fostul său călău, care l-a anchetat cândva. Respectivul are în prezent o pensie cam de 40 de ori mai mare decât a scriitorului, fost deportat. În mod firesc, ne întrebăm: cum e posibil aşa ceva? Citește în continuare

Tovarăşul Buzura faţă cu sexul scheletelor

Posted in articole, polemici with tags , , , , on Ianuarie 7, 2009 by Marius Ianuş

(Din numărul 6. Autor: Marius Ianuş.)

Marius Ianus

Marius Ianus

Zilele trecute la Radio România Actualităţi, o voce cu o ţîfnă total nepotrivită pentru un jurnalist al unui post public ne sugera că la ICR există un scandal imens legat de o expoziţie de artă stradală românească promovată de ICR la New York. Exemplele prezentatoarei: printre graffitiuri şi instalaţii se găsesc şi o jucărie chinezească, un căluţ roz pe crupa căruia e imprimată o zvastică, şi un schelet uman cu organe genitale proeminente.
După ce şi-a vărsat oful şi şi-a terfelit bine deontologia (deşi ea văzuse doar un filmuleţ de pe youtube – vezi, la final, expoziţia filmată de cei de la NYMN , iar nu expoziţia), tovarăşa prezentatoare a chemat în studio vocea “inegalabilă” a directorului revistei “New York MagaziN”. Am accentuat “N”-ul ca să nu confundaţi acest “NYMN” cu adevăratul “New York Magazine”.

Celebrul mar al discordiei

Celebrul mar al discordiei

Citește în continuare