Arhivă pentru Dumitru Crudu

FEŢELE TICĂLOŞIEI (1)

Posted in articole with tags , , on Ianuarie 12, 2010 by Marius Ianuş

Serialul care va urma va arunca un strop de lumină asupra cazului revistei „Stare de urgenţă”.

Nu cred că voi afla în viaţa asta ce s-a întîmplat cu adevărat. Vreme de mai bine de un an de zile, de pildă, eu nu am ştiut că exista o înţelegere ticăloasă între Crudu D., A. Toma şi Us Vladimir potrivit căreia, în urma presiunilor lui Crudu făcute pe baza ameninţării că el va pleca dacă voi fi eu şef, cei trei se înţeleseseră între ei să îl „şefească” pe impostorul Crudu, încă înainte să fie depus fraudulos (şi este cea mai corectă exprimare) proiectul MEU la ICR.

Felul în care mi s-a vorbit în toată această perioadă o să vă lămurească pe deplin în privinţa caracterului infect al acestor personaje, în privinţa lipsei lor de valori spirituale şi a ipocriziei extreme care îi caracterizează pe toţi trei.

În episodul de azi o să vedeţi cum foloseşte individul Crudu D. situaţia mizerabilă a Basarabiei în interes personal. La Europa Liberă lucrurile „s-au împuţit”, iar el ar trebui angajat de ziarele din România fără să mai scrie:

1.1 Lucrurile la Europa libera s-au imputit – Gmail – Crudu D – 1

1.2 Asistenta psihologica pentru handicapati profitori – Gmail – Crudu D – 2

1.3 Ianus zice sa facem o revista – Gmail – Crudu D – 3

Citeşte continuarea: https://staredeurgenta.wordpress.com/2010/01/14/fetele-ticalosiei-intermezzo/

Anunțuri

Personajele proaste ale unei piese sinistre

Posted in comunicat, Diverse, editorial, polemici with tags , , , on Decembrie 8, 2009 by Marius Ianuş

De mîine: arhiva discuţiilor în chestiunea acestor furturi de proprietate intelectuală

Pînă atunci… să vă prezint pe scurt personajele acestei dramolete (şi e în întregime vina mea că m-am încurcat cu asemenea indivizi):

  • Ion Mircea, angajat al ICR la direcţia „Români din afara ţării”. Deşi munca lui ar presupune să fie activ mai ales în Republica Moldova, nu cred că I.M. şi-a ridicat vreodată fundul din fotoliul în care stă. Nu cred că a fost vreodată în Republica Moldova. E mult prea ocupat cu ilegalităţile pe care le comite pe spezele banului public. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Părerea mea personală e că acest individ acţionează la ordin. E prietenul, mulţi spun „ţuţărul”, lui Eugen Uricaru, securistul. Acesta din urmă l-a luat adjunct pe unde a fost, „ţuţăr”, zic unii, de la USR pînă la CopyRo.
  • Crudu (Mitică) Dumitru, un individ disperat  pentru că, ajuns la o anumită vîrstă, n-a fost şef niciodată. N-a fost şef pentru că nu are un minim de fermitate necesară unei persoane care îi conduce pe alţii. A încercat să compenseze această lipsă prin minciuni, lucrături pe la spate şi tergiversări infinite. Tocmai pentru că lucrează cu astfel de tertipuri poate fi uşor suspectat că face jocul anumitor servicii obscure.
  • Us Vladimir: din punctul lui de vedere, în RM şi România nu ar trebui să se mai facă politică. Ar fi mai bine, probabil, ca toată politica să o facă ucrainienii. Asta nu înseamnă că tovarăşul Mustaţă (Us, în ucraineană) nu apreciază banii româneşti. Problema e că el obişnuieşte să ia cîte două finanţări pentru acelaşi lucru, aşa că ajunge în situaţii inedite cum ar fi cea de a trimite de două ori acelaşi supliment la ICR, ca dovadă a îndeplinirii muncii pentru care s-au solicitat banii. M-a enervat la culme cînd, deşi el avea o finanţare de la ICR, în vreme ce eu îmi cheltuisem, cu revista, toţi banii, mi-a cerut sa ii platesc eu jumatate din calatorie unui om al lui, venit la Bucuresti cu interesele lui. (Ii pusese in poala si o punga cu 20 de reviste ale noastre si a motivat ca nu le putea trimite altfel – de altfel, a pus-0 pe A. Toma sa ma minta la telefon ca nu au avut cum sa le trimita altfel …) Astfel de mici escrocherii ale acestui Us l-au transformat in ochii celor despre care vorbesc aici, potrivit criteriilor lor morale, intr-un tip foarte priceput la bani. Us şi-a ratat cariera. Ar fi trebuit să se facă politician sau afacerist. Ştie să lucreze prin alţii. Pentru că, de fapt, cea care s-a dus la ICR de două ori cu acelaşi supliment, fiind perfect conştientă de ce face este…
  • A. Toma, nume predestinat. Deşi lecturile ei se ridică la nivelul unei eleve de clasa a şaptea din generaţia mea, deşi scrie mai mult cu picioarele şi n-are nici o urmă de experienţă jurnalistică, măreaţa A. Toma a ajuns azi creatoare de „concepte editoriale”. În privinţa criteriilor pe care a ajuns în literatură vă poate lămuri A. Ruse. Ele n-au nimic de-a face cu literatura sau inteligenţa. De altfel, la ce inteligenţă te poţi aştepta de la o persoană care s-a înscris într-un partid invizibil pentru 100 de lei, bani în schimbul cărora a votat cu „cine trebuie” la singura şedinţă la care a participat? Şi de la o persoană al cărei vis este să lucreze pentru Securitate? (De fapt, asta şi crede că face A. Toma, cu ajutorul telefonului ei ascultat de Secu ar fi ţinut sub observaţie kgbistul Crudu şi alţi astfel de kgbişti.)
  • B. Jitea, un pitpalac păgubos care sfidează legea conform căreia angajaţii instituţiilor publice nu pot fi beneficiari ai finanţărilor date de ei. El ia bani de la revista pe care o finanţează ICR la Cernăuţi.

Astea sînt personajele sinistrei piese pe care am trăit-o.  Actul I urmează curînd.

Furt de identitate şi ameninţări kgbiste. Cine scrie comentarii sub identitatea „Paul Hodorogea” pe acest blog?

Posted in anunt with tags , on Octombrie 8, 2009 by Marius Ianuş

4 Răspunsuri la “Scuzele de rigoare”

Paul Hodorogea IP: 195.22.236.162 Spune:
august 25, 2009 la 12:04 e
Da tu oare nu esti cumva securist ca ii ataci pe basarabeni? Oare nu executi o comanda a securitatii? Tu vei zice ca nu, sigur, dar tot ce faci oare nu demonstreaza contrariul? Oare nu esti un om avid de putere si bani? Oare nu vrei cu orice pret glorie? Oare pentru tine conteaza omul de alaturi? Sau doar propria persoana? Oare nu stai zi de zi in fata google-ului si iti dai numele la cautare ca sa vezi cine te-a mai periat? Tu esti oare tu, Marius Ianus, sau poate esti un securist cu acest nume? Stiu ca nu vei publica acest comentariu intrucit asa fac toti care se uita zi de zi in oglinda

Marius Ianus Spune:
octombrie 8, 2009 la 20:47 e
Nu înţeleg de ce nu ţi-aş fi publicat acest comentariu. Nu sînt securist, dimpotrivă – sînt, de ani buni, o victimă a securiştilor. Am motive să cred că şi în cazul acestei reviste. Şi îmi caut numele pe google din cînd în cînd ca să văd ce s-a mai scris despre mine. Sînt de acord cu tine că e o tîmpenie, o acţiune egoistă, dar nu cred că ai de ce să mă judeci. Tu încă nu te-ai dus cu şase mii de euro într-o ţară mai săracă să ajuţi nişte oameni pe care îi credeai prieteni şi să îi vezi cum te fură… aşa că… ciocu’ mic. Şi… de unde mă cunoşti tu pe mine ca să poţi să îmi vorbeşti astfel? Nu ţi-e un pic ruşine? Nu eşti cam măgar?

Paul Hodorogea – adevăratul Spune:
octombrie 8, 2009 la 22:01 e
Marius, eu nu am scris niciun comentariu pe blogul revistei.
Cineva a luat identitatea mea. Aşa ca te rog sa ştergi acel comentariu.
Sau, cel mai bine, schimbă-i numele si web-adress.
Cineva s-o fi supărat rau pe mine (nu ma mir de ce)

mulţumesc, şi scuze pentru această situaţie.
Vezi ip-urile de la care a fost trimis.

Marius Ianuş Spune:
octombrie 8, 2009 la 22:14 e
Dragă Paul, în acest caz eu îmi cer iertare. Cred că recunosc stilul acestui pretins Paul Hodorogea.
Să imortalizăm momentul, în data de 25 august 2009, la ora 12.04, folosind o metodă securistă de preluare a identităţii altuia, dîndu-se drept Paul Hodorogea, un individ al cărui stil seamănă izbitor cu cel al lui Crudu Dumitru a scris: “Da tu oare nu esti cumva securist ca ii ataci pe basarabeni? Oare nu executi o comanda a securitatii? Tu vei zice ca nu, sigur, dar tot ce faci oare nu demonstreaza contrariul? Oare nu esti un om avid de putere si bani? Oare nu vrei cu orice pret glorie? Oare pentru tine conteaza omul de alaturi? Sau doar propria persoana? Oare nu stai zi de zi in fata google-ului si iti dai numele la cautare ca sa vezi cine te-a mai periat? Tu esti oare tu, Marius Ianus, sau poate esti un securist cu acest nume? Stiu ca nu vei publica acest comentariu intrucit asa fac toti care se uita zi de zi in oglinda”

Acest furt de identitate îmi permite să fac public IP-ul de pe care s-a postat: 195.22.236.162

În urma discuţiilor cu Paul Hodorogea am aflat că acest IP aparţine redacţiei postului de radio la care lucrează atît D. Crudu cît şi Paul Hodorogea.

Comunicat de presă

Posted in comunicat with tags , , , on Mai 22, 2009 by Marius Ianuş

Actele aberante de cenzură aplicate unor materiale ale mele şi ale lui Alexandru Vakulovski de către Crudu Dumitru nu reprezintă spiritul revistei „Stare de urgenţă”.

Ele sînt rodul fie al unei atitudini bolnave şi neprofesioniste, fie al dirijării autorului lor de către structuri străine mediilor culturii şi publicisticii de limbă română.

Direct răspunzător de situaţia la care s-a ajuns este Institutul Cultural Român, care, pe motiv că eu aş fi „prea nervos” a instigat la un furt de proprietate intelectuală: proiectul revistei a fost semnat, fără acordul meu (conceptorul lui), de către Crudu Dumitru.

(Acesta nu este singurul furt de proprietate intelectuală petrecut în cursul editării acestei reviste: în pofida interdicţiei mele explicite, cauzată de aberaţia primului act de cenzură al lui Crudu, un text al meu şi elementele grafice concepute de mine au fost folosite la editarea numărului 11 al revistei, în condiţiile în care din caseta redacţională a dispărut menţionarea dreptului meu de autor asupra graficii, prezent în caseta numărului 10.)

Din punct de vedere moral, această revistă, înfiinţată de mine, cu bani aduşi de mine,  este într-o situaţie penibilă: acţionari chişinăueni ai firmei care o editează la Chişinău, cărora eu le-am plătit contribuţiile la firmă, au ajuns la concluzia că această revistă este doar pentru cetăţeni ai Republicii Moldova, iar „Institutul Cultural Român dă bani doar pentru cetăţeni ai Republicii Moldova”.

Voi acţiona în instanţă Institutul Cultural Român, care, prin faptul că nu m-a tratat măcar omeneşte corect, a răsucit firul destinului acestei publicaţii.

Marius Ianuş

Fondator al revistei „Stare de urgenţă”

http://staredeurgenta.wordpress.com

!!!: Anunţ: Coruptia in cultura – dezbatere / 05 martie 2009

Posted in anunt, Chişinău, recomandare with tags , , , , , , on Februarie 23, 2009 by Andreea Toma

Revista Stare de Urgenta organizeaza joi 5 martie (26 februarie) la ora 15.00 o masa rotunda la Biblioteca Municipala Bogdan Petriceicu Hasdeu (Strada Stefan cel Mare 148, Chisinau).

Tema: CORUPŢIA ÎN CULTURĂ

Made in Moldova (Teatrul Satiricus)

Made in Moldova (Teatrul Satiricus)

Invitati: dramaturgul Constantin Cheianu
si trupa Teatrului Satiricus care joaca un spectacol despre acest subiect.

VIAŢA UNUI CĂLUGĂR AMBULANT: protosinghel Savatie / de Dumitru CRUDU

Posted in articole with tags , , , on Ianuarie 6, 2009 by Andreea Toma

Savatie BastovoiPrima dată cînd l-am vizitat pe monahul Savatie acesta încă mai era la mănăstirea Noul Neamţ. M-am dus acolo vrînd să văd chiar cu ochii mei cum poate un îndrăgostit de Freud să se călugărească. Am mers undeva la începutul toamnei. Ca să ajungi la Noul Neamţ, trebuie să treci prin oraşul Bender (Tighina), ceea ce înseamnă că trebuie să treci de grănicerii transnistreni. Abia după ce le-am plătit 20 de lei, aceştia m-au lăsat să vizitez mănăstirea.

Cu toate că nu am putut să-i smulg monahului Savatie vreun răspuns despre taina transformării sale în călugăr, în schimb, am descoperit că nu mai stăteam de vorbă cu poetul Ştefan Baştovoi, ci cu monahul Savatie. Acesta era aproape un alt om. Cînd spun lucrurile astea nu mă refer neapărat la un om rupt de civilizaţie deoarece, chiar în chilia unde locuia monahul, acesta avea un calculator al său care era conectat la internet.

Eram, din nou, contrariat, descoperind un calculator într-o chilie de călugăr. În mintea mea, călugăria şi internetul erau lucruri incompatibile. Pînă la acea oră, pentru mine, un atribut al existenţei lumeşti în varianta ei modernă era chiar internetul. Chiar începusem să mă gîndesc dacă nu-i vreo farsă la mijloc şi dacă monahul Savatie este chiar ceea ce se dă drept a fi. Foarte repede însă monahul mi-a spulberat toate îndoielile care m-au cuprins cînd mi-a spus că are nevoie de calculator fiindcă tipăreşte o revistă de spiritualitate ortodoxă: este vorba despre revista Ekklesia, o revistă care era distribuită pe la toate chioşcurile de ziare din Republica Moldova. În afară de revistă, mai tipărea şi cărţi de popularizare a ortodoxiei. Citește în continuare

Basarabia pe viu 1 / 2

Posted in Basarabia pe viu, recomandare with tags , , , , , , , , on Decembrie 17, 2008 by Andreea Toma

Basa grup

Cristian AZOV, Ana Maria PUŞCAŞU, Monica STĂNILĂ, Ecaterina BARGAN

După cum spuneam într-o postare anterioară programul revistei Stare de Urgenţă Basarabia pe viu a fost inaugurat de două tinere poete din Timişoara – Monica Stănilă şi Ana Maria Puşcaşu.

Puteţi si citiţi o parte din textele lor scrise cu această ocazie aici şi să priviţi înregistrarea de la Cenaclul Stare de urgenţă la care au participat aici.

Cele două fete nu s-au ocupat numai de poezie la Chişinău ci au dat şi două interviuri: unul pentru Europa Liberă Moldova (îl găsiţi la rubrica cultuă sub titlul : Cum să scăpăm de prejudecăţi ? Scriitoarele Ana Maria Puşcaşu şi Monica Stănilă în Dialog cu Dumitru Crudu) şi unul pentru Ziarul Flux – Criza care agresează simţirea artistică.

Pentru povestea completă însă vă invităm sa vă grăbiţi să cumpăraţi numărul 8 al revistei Stare de Urgenţă disponibil încă în chioşcurile Moldpresa.