FEŢELE TICĂLOŞIEI (INTERMEZZO)

Sînt compromis ireversibil. 😛 . După ce a desfăşurat o acţiune de o parşivenie fără seamăn al cărei singur scop a fost să-mi fure revista (şi voi arăta rînd pe rînd machiavelismele personajului), Crudu D. mă are la mînă. Potrivit acestui specimen fără scrupule de peste Prut, eu apar în materiale porno. Această calomnie de-a dreptul împuţită e aruncată pe tapet fără bătăi de cap – în Republica Moldova nu există Justiţie sau, cum se va vedea din episoadele care urmează, dacă există ea e reprezentată de mămica lui V. Us, o judecătoare care trage sfori ca să fie trecute cu vederea ilegalităţile comise de administratorul Crudu, şi de prietenul şi tizul ipocritului de la Chişinău, poliţistul pe care acest măgar îl va pune să se asigure că „dacă mai intri în Republica Moldova nu mai ieşi de aici”.

În cazul în care acest Crudu nu a fost pus de un serviciu secret în coastele mele (cred că încă din 1998), trebuie să mă minunez întrebîndu-mă de unde izvorăsc porcăriile care îi ţin loc de fiinţă. Un astfel de C.D. nesecurist (dar nu prea mai cred eu una ca asta acum) pare un fel de mămăligă bleagă, dar otrăvitoare, învîrtită de însăşi coada Satanei.

Ultima oră: De la un cristian am aflat că a primit şi el şi va publica materialele care mă compromit. Acele materiale despre care vorbeşte prefăcutul Crudu D. atît de frumos în emailurile de mai jos:

Citeşte prima parte a acestui material: https://staredeurgenta.wordpress.com/2010/01/12/fetele-ticalosiei-1/

Personajele proaste ale unei piese sinistre

De mîine: arhiva discuţiilor în chestiunea acestor furturi de proprietate intelectuală

Pînă atunci… să vă prezint pe scurt personajele acestei dramolete (şi e în întregime vina mea că m-am încurcat cu asemenea indivizi):

• Ion Mircea, angajat al ICR la direcţia „Români din afara ţării”. Deşi munca lui ar presupune să fie activ mai ales în Republica Moldova, nu cred că I.M. şi-a ridicat vreodată fundul din fotoliul în care stă. Nu cred că a fost vreodată în Republica Moldova. E mult prea ocupat cu ilegalităţile pe care le comite pe spezele banului public. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Părerea mea personală e că acest individ acţionează la ordin. E prietenul, mulţi spun „ţuţărul”, lui Eugen Uricaru, securistul. Acesta din urmă l-a luat adjunct pe unde a fost, „ţuţăr”, zic unii, de la USR pînă la CopyRo.
• Crudu (Mitică) Dumitru, un individ disperat  pentru că, ajuns la o anumită vîrstă, n-a fost şef niciodată. N-a fost şef pentru că nu are un minim de fermitate necesară unei persoane care îi conduce pe alţii. A încercat să compenseze această lipsă prin minciuni, lucrături pe la spate şi tergiversări infinite. Tocmai pentru că lucrează cu astfel de tertipuri poate fi uşor suspectat că face jocul anumitor servicii obscure.
• Us Vladimir: din punctul lui de vedere, în RM şi România nu ar trebui să se mai facă politică. Ar fi mai bine, probabil, ca toată politica să o facă ucrainienii. Asta nu înseamnă că tovarăşul Mustaţă (Us, în ucraineană) nu apreciază banii româneşti. Problema e că el obişnuieşte să ia cîte două finanţări pentru acelaşi lucru, aşa că ajunge în situaţii inedite cum ar fi cea de a trimite de două ori acelaşi supliment la ICR, ca dovadă a îndeplinirii muncii pentru care s-au solicitat banii. M-a enervat la culme cînd, deşi el avea o finanţare de la ICR, în vreme ce eu îmi cheltuisem, cu revista, toţi banii, mi-a cerut sa ii platesc eu jumatate din calatorie unui om al lui, venit la Bucuresti cu interesele lui. (Ii pusese in poala si o punga cu 20 de reviste ale noastre si a motivat ca nu le putea trimite altfel – de altfel, a pus-0 pe A. Toma sa ma minta la telefon ca nu au avut cum sa le trimita altfel …) Astfel de mici escrocherii ale acestui Us l-au transformat in ochii celor despre care vorbesc aici, potrivit criteriilor lor morale, intr-un tip foarte priceput la bani. Us şi-a ratat cariera. Ar fi trebuit să se facă politician sau afacerist. Ştie să lucreze prin alţii. Pentru că, de fapt, cea care s-a dus la ICR de două ori cu acelaşi supliment, fiind perfect conştientă de ce face este…
• A. Toma, nume predestinat. Deşi lecturile ei se ridică la nivelul unei eleve de clasa a şaptea din generaţia mea, deşi scrie mai mult cu picioarele şi n-are nici o urmă de experienţă jurnalistică, măreaţa A. Toma a ajuns azi creatoare de „concepte editoriale”. În privinţa criteriilor pe care a ajuns în literatură vă poate lămuri A. Ruse. Ele n-au nimic de-a face cu literatura sau inteligenţa. De altfel, la ce inteligenţă te poţi aştepta de la o persoană care s-a înscris într-un partid invizibil pentru 100 de lei, bani în schimbul cărora a votat cu „cine trebuie” la singura şedinţă la care a participat? Şi de la o persoană al cărei vis este să lucreze pentru Securitate? (De fapt, asta şi crede că face A. Toma, cu ajutorul telefonului ei ascultat de Secu ar fi ţinut sub observaţie kgbistul Crudu şi alţi astfel de kgbişti.)
• B. Jitea, un pitpalac păgubos care sfidează legea conform căreia angajaţii instituţiilor publice nu pot fi beneficiari ai finanţărilor date de ei. El ia bani de la revista pe care o finanţează ICR la Cernăuţi.

Astea sînt personajele sinistrei piese pe care am trăit-o.  Actul I urmează curînd.

Prima apariţie a mărcii „Stare de urgenţă”

Prima apariţie a mărcii „Stare de urgenţă” în contextul literaturii noi. Vatra, nr. 4-5, 2001.

A doua a fost o publicaţie cu acest nume şi aceşti patru autori, anunţată în prefaţa acestui material. Click pe poze pentru marire>

Stare de urgenta

Stare de urgenta

Stare de urgenta

Prima aparitie a marcii "Stare de urgenta" in contextul literaturii tinere

Stare de urgenta

În ajun de Crăciun…

redacţia revistei STARE DE URGENŢĂ vă urează tuturor Sărbători liniştite!

De asemenea îi uram tot astăzi LA MULŢI ANI! şi colegului nostru Marius Ianuş care împlineşte o vârstă „profetică”. Să ne trăieşti!

Şi pentru că sărbătoarea de Crăciun e o sărbătoare a copilăriei am găsit şi vă ofer un desen animat cu tâlc realizat de colegii de la Planeta Moldova