Arhivă pentru Diana Iepure

Stare de urgenţă – numărul 11

Posted in anunt with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Aprilie 4, 2009 by Andreea Toma

sdu11_copertaA apărut numărul 11 al revistei Stare de urgenţă. Îl puteţi găsi în CHIOSCURILE MOLDPRESA, OMNIA PRESS, in OFICIILE POSTEI MOLDOVA, in librariile CARTIER SI PRO-NOI (Republica Moldova). În curând şi la Bucureşti.

Din cuprins:

Comunismul prin ochii unor şmenari – Dumitru Crudu
Despre mafiile culturale – George Damian
Piesă de teatru despre Moldova – Ion Sapdaru
De pe frontul Belarus – Teodor Ajder
Povara libertăţii noastre – Valeriu Babanski
Statul e un mecanism. Nu o firmă – Marius Ianuş
Bunicuţa comunistă- Mihaela Perciun
CaПac pe sicriu sau mirana pe hepilikă – Diana Iepure

Suplimente:
Oberliht
RO-MD/Moldova în două scenarii
Carnet SDU

Citește în continuare

Anunțuri

Ili vas, ili nas*

Posted in editorial, polemici with tags , , on Martie 20, 2009 by Andreea Toma

Diana Iepure

de Diana Iepure

Îmi amintesc deseori de vremurile când locuiam, împreună cu fratele meu, la capătul Ciocanei, într-un apartament de la geamul căruia se zărea firma magazinului ILIVAS. Anume atunci începusem să scriu pentru Democraţia articole pline de vervă şi revoltă, inspirate din viaţa de zi cu zi a Chişinăului. Mai mereu noaptea, mă aşezam să înşir istorii recente şi nedreptăţi care consideram eu că ni se întâmplă. Dimineaţa îmi terorizam fratele cu “opusurile” mele. El le citea calm, căci aşa îi e firea, şi zicea tot calm: “Da, e bine scris, sunt de acord cu tot ce ai spus aici. Mai mult chiar, aş mai adăuga (şi spunea anume ce). Însă, lumea cunoaşte deja problemele. Tu propune şi soluţii pentru rezolvarea lor, altfel, ce rost mai are să scrii? ” Asta mă cam scotea din minţi, dar, în cele din urmă, am fost “dresată” într-un aşa hal, că şi în ziua de azi, atunci când încerc să zic lucrurilor pe nume, că numai diplomat nu m-a făcut mama, caut involuntar nişte soluţii. Citește în continuare

retrospectiva 2008

Posted in foto, lansări, recomandare with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on Februarie 20, 2009 by Andreea Toma

Cum spunea Dumitru Crudu in editorialul din numarul 9 si cum ne laudam si in iarna, revista Stare de urgenta a implinit deja un an de cand exista si de cand va este oferita. Ei bine, in anul care a trecut, ati avut parte de mai multe intalniri cu revista in Romania, care au purtat eticheta de lansari dar care mai degraba au luat forma unor dezbateri despre realitatile de pe o parte si pe alta a Prutului si despre relatiile moldo-romane. Sa ne amintim de ele:

18 ianuarie – in Club A (Bucuresti) au sosit primele doua numere ale revistei.

Razvan Tupa, Mitos Micleusanu, Marius Ianus, Vasile Ernu (Club A)

Razvan Tupa, Mitos Micleusanu, Marius Ianus, Vasile Ernu (Club A)

De ce e necesara revista, ce limba vorbeste de fapt Schwarzenegger daca nu  rusa si cat dureaza un drum Bucuresti-Chisinau au fost cateva din temele care au constitut deliciul acelei seri. (au scris despre : Marius Ianus –  Lansarea Stării de urgenţă în Bucureşti. Relatare de la faţa locului , Cristina Ispas – starea de urgenta , Catalina Balan – Am intrat in Stare de urgenta) Citește în continuare

Stare de Urgenţă în ospeţie la Andrei Gamarţ / 23 ianuarie 2009

Posted in articole, foto, lansări, recomandare with tags , , , , , , , , , , on Ianuarie 25, 2009 by Andreea Toma

reportaj de Cătălina Bălan

Ieri dimineaţă am aflat de la mama că lansarea noului număr al revistei Stare de Urgenţă va avea loc la Galeriile Montage, unde pictorul şi poetul basarabean Andrei Gamarţ îşi expune lucrările. Noi nu prea ştiam pe unde sunt Galeriile Montage, aşa că ne-am întâlnit seara în faţa şcolii mele şi am pornit să le căutăm împreună, punctul de referinţă fiind Hala Traian. Ne-am dat seama care e clădirea după lumina din geamuri şi tablourile pe care le-am zărit de pe străduţa de vizavi. Văzusem unele lucrări cu câţiva ani în urmă la Chişinău. Nimerisem la Galeria Brâncuşi din întâmplătură (cum ar spune Nel, fratele meu) şi mi se pare că, pe atunci, Andrei avea părul lung.
La început, eu cu mama căutam “fata cu părul roşu” (Storm), dar Andrei ne-a spus că “fata” a rămas la Chişinău, a adus în schimb lucrări noi.
poza1
Andrei Gamarţ a luat la Bucureşti doar „Fetiţa”
Poză: Cătălina Bălan

Expoziţia se întinde în mai multe săli, una dintre ele are o scenă pe care se joacă periodic spectacole de teatru şi nu numai. Citește în continuare

Pisica Roşie (audio) / Diana IEPURE

Posted in articole, audio, Chişinău, foto, recomandare, video with tags , , , on Decembrie 11, 2008 by Andreea Toma

Am aflat de la Dudu că suntem în top. În topul vânzărilor! De bucurie, ne-am gândit să sărbătorim acest eveniment printr-o declaraţie de dragoste oraşului Chişinău:

textul integral aici.

Pisica Roşie / Diana IEPURE

Posted in articole, audio with tags , , , on Decembrie 8, 2008 by Andreea Toma

Diana IepurePisica Roşie

M-am născut pe 20 noiembrie 1970, vis-a-vis de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr.1, pe când părinţii mei erau studenţi în anul patru. Cu toate acestea, din cauza mamei care a insistat să se întoarcă acasă după facultate, mult timp am văzut Chişinăul doar la televizor şi în pozele din revistele Moldova, Femeia Moldovei ori Scânteia Leninistă. Ştiam de Aleea Clasicilor, de monumentul lui Lenin şi de cel al haiducului Grigorii Ivanovici Kotovskii pe cal. Nu mai vorbesc de magazinul Moda, din centru, de unde mama îşi cumpăra, din când în când, bluze, rochii frumoase, cu volane şi horboţică, mărgele de coral, cizme înalte „ciuloc”, cu platformă incrustată şi alte ciudăţenii, pe care să nu le mai aibă nicio femeie din sat. Visul meu era să ajung să trăiesc vreodată la Chişinău, pentru că viaţa oamenilor din Chişinău era o veşnică sărbătoare. Ei nu aveau de hrănit găinile, iepurii şi porcii, de prăşit, de strâns cartofii ori de cules poama. Ei nu trebuiau să se ascundă în pod ca să citească. Mai mult decât atât, iarna nu trebuiau să scoată cenuşa şi să facă focul în sobă. Ei umblau toată ziua pe străzi, mâncau îngheţată, zefir din cutiuţă, bomboane de ciocolată “Ciudo”şi mandarine. Iar atunci când nu mâncau bunătăţuri, se plimbau prin parc ori cu troleibuzul, mergeau la carusel şi se dădeau cu luntrea, trenuleţul, roata dracului. Tata îi reproşa mereu mamei că nu au rămas la Chişinău, iar mama îi zicea că nici acolo nu stau câinii cu colaci în coadă, iar dacă rămâneau, mare brânză, trăiau până la adânci bătrâneţi în cămin. Că doar nu erau specialişti veniţi de la Vladivostok, să primească imediat apartament şi, de două ori pe an, putiovkă la sanatoriu. Citește în continuare