Archive for the editorial Category

Personajele proaste ale unei piese sinistre

Posted in comunicat, Diverse, editorial, polemici with tags , , , on Decembrie 8, 2009 by Marius Ianuş

De mîine: arhiva discuţiilor în chestiunea acestor furturi de proprietate intelectuală

Pînă atunci… să vă prezint pe scurt personajele acestei dramolete (şi e în întregime vina mea că m-am încurcat cu asemenea indivizi):

  • Ion Mircea, angajat al ICR la direcţia „Români din afara ţării”. Deşi munca lui ar presupune să fie activ mai ales în Republica Moldova, nu cred că I.M. şi-a ridicat vreodată fundul din fotoliul în care stă. Nu cred că a fost vreodată în Republica Moldova. E mult prea ocupat cu ilegalităţile pe care le comite pe spezele banului public. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Părerea mea personală e că acest individ acţionează la ordin. E prietenul, mulţi spun „ţuţărul”, lui Eugen Uricaru, securistul. Acesta din urmă l-a luat adjunct pe unde a fost, „ţuţăr”, zic unii, de la USR pînă la CopyRo.
  • Crudu (Mitică) Dumitru, un individ disperat  pentru că, ajuns la o anumită vîrstă, n-a fost şef niciodată. N-a fost şef pentru că nu are un minim de fermitate necesară unei persoane care îi conduce pe alţii. A încercat să compenseze această lipsă prin minciuni, lucrături pe la spate şi tergiversări infinite. Tocmai pentru că lucrează cu astfel de tertipuri poate fi uşor suspectat că face jocul anumitor servicii obscure.
  • Us Vladimir: din punctul lui de vedere, în RM şi România nu ar trebui să se mai facă politică. Ar fi mai bine, probabil, ca toată politica să o facă ucrainienii. Asta nu înseamnă că tovarăşul Mustaţă (Us, în ucraineană) nu apreciază banii româneşti. Problema e că el obişnuieşte să ia cîte două finanţări pentru acelaşi lucru, aşa că ajunge în situaţii inedite cum ar fi cea de a trimite de două ori acelaşi supliment la ICR, ca dovadă a îndeplinirii muncii pentru care s-au solicitat banii. M-a enervat la culme cînd, deşi el avea o finanţare de la ICR, în vreme ce eu îmi cheltuisem, cu revista, toţi banii, mi-a cerut sa ii platesc eu jumatate din calatorie unui om al lui, venit la Bucuresti cu interesele lui. (Ii pusese in poala si o punga cu 20 de reviste ale noastre si a motivat ca nu le putea trimite altfel – de altfel, a pus-0 pe A. Toma sa ma minta la telefon ca nu au avut cum sa le trimita altfel …) Astfel de mici escrocherii ale acestui Us l-au transformat in ochii celor despre care vorbesc aici, potrivit criteriilor lor morale, intr-un tip foarte priceput la bani. Us şi-a ratat cariera. Ar fi trebuit să se facă politician sau afacerist. Ştie să lucreze prin alţii. Pentru că, de fapt, cea care s-a dus la ICR de două ori cu acelaşi supliment, fiind perfect conştientă de ce face este…
  • A. Toma, nume predestinat. Deşi lecturile ei se ridică la nivelul unei eleve de clasa a şaptea din generaţia mea, deşi scrie mai mult cu picioarele şi n-are nici o urmă de experienţă jurnalistică, măreaţa A. Toma a ajuns azi creatoare de „concepte editoriale”. În privinţa criteriilor pe care a ajuns în literatură vă poate lămuri A. Ruse. Ele n-au nimic de-a face cu literatura sau inteligenţa. De altfel, la ce inteligenţă te poţi aştepta de la o persoană care s-a înscris într-un partid invizibil pentru 100 de lei, bani în schimbul cărora a votat cu „cine trebuie” la singura şedinţă la care a participat? Şi de la o persoană al cărei vis este să lucreze pentru Securitate? (De fapt, asta şi crede că face A. Toma, cu ajutorul telefonului ei ascultat de Secu ar fi ţinut sub observaţie kgbistul Crudu şi alţi astfel de kgbişti.)
  • B. Jitea, un pitpalac păgubos care sfidează legea conform căreia angajaţii instituţiilor publice nu pot fi beneficiari ai finanţărilor date de ei. El ia bani de la revista pe care o finanţează ICR la Cernăuţi.

Astea sînt personajele sinistrei piese pe care am trăit-o.  Actul I urmează curînd.

Anunțuri

Ghici, ghicitoarea mea

Posted in editorial with tags on Aprilie 13, 2009 by Marius Ianuş

Cui i-a făcut Ianuş revistă cu greu, cu sacrificii, în baza unei vechi prietenii, pentru că spunea că „lucrurile la Europa Liberă s-au împuţit”?

Cine e acţionar pe banii altuia la revista asta şi nu are de gînd să-şi plătească datoria?

Cine a semnat fraudulos un proiect pe care nu l-a văzut decît în momentul în care a fost depus şi la care nu a scris niciun rînd, fără să discute cu cel care a conceput proiectul?

Cine vorbeşte despre el în paginile revistei noastre, cînd „semnează anonim”, sub titlul „directorul nostru”?

Cine trimite comunicate pompoase fără consultarea altora, prin care revista e amestecată în alianţe dubioase? Pentru că el se consideră a fi revista?

Cine e autorul rîndurilor: „Am luat legătura cu un prieten al meu din poliţie, care portă întîmplător acelaşi nume cu al meu. Dacă vei intra în Republica Moldova nu vei mai ieşi niciodată.”?

Dar al următoarelor: „ICR dă bani pentru basarabeni. Voi nu sînteţi basarabeni. Să vedem cui o să dea ICR bani, unor bucureşteni sau unor basarabeni”?

Cine a şters din caseta redacţională a ultimului număr însemnele de proprietate asupra mărcii şi asupra designului revistei?

De ce a făcut-o?

Cine dă interviuri la rescris oamenilor care povestesc cum au colaborat cu KGB-ul?

Cine cenzurează articole ale celui care a înfiinţat revista despre aceste colaborări cu KGB-ul?

Cine probabil că a stat ascuns sub pat la „evenimentele din 7 aprilie”, a dat o fugă pe stradă pe 8, cînd i s-a părut că s-a făcut linişte, a scris un articolaş impresionist cu o persoană din presă pe care a salutat-o acolo, ca să arate că şi el a participat, şi apoi a fugit acasă şi s-a ascuns sub pat?

Şi, pînă la urmă, cine nu are cuvînt sau morală, dar se prea poate să aibă un contract cu cine trebuie, ca să pună cu botul pe labe revista asta? Să o împotmolească în mese rotunde semiagramate, pe care nu le citeşte nimeni?

De ce e dedicat ultimul număr al revistei „Corupţiei în cultură” şi nu alegerilor, cum am propus eu?

Şi de ce a intrat Voronin în „Stare de urgenţă”? De ce nu îşi face revista lui, intitulată „Masă rotundă”, „Basarabia suverană”, „Să îi mîngîiem pe creştet pe colaboratorii KGB” sau „Comunismul e altceva”?

Adresare către mitropolitul Vladimir: „Cereţi încetarea torturii!”

Posted in articole, editorial with tags , on Aprilie 12, 2009 by Marius Ianuş

de SAVATIE BAŞTOVOI : Ieromonah la mănăstirea Noul Neamţ din Basarabia, membru al Uniunii Jurnaliştilor din R. Moldova.

12 aprilie 2009

Liderii opoziţiei de la Chişinău declarau ieri sus şi tare că vor scoate în piaţă „zeci de mii, milioane de oameni”. Însă au ieşit doar cîteva sute, arătînd adevărata faţă a opoziţiei moldoveneşti. Mitingul de azi poate fi rezumat într-o singură propoziţie astfel: Opoziţia de carton a ieşit la microfon.

În timp ce liderii opoziţiei şi-au cerut şi au primit aprobare de la tiranii comunişti pentru noi proteste, adevăraţii protestatari sînt vînaţi şi torturaţi de poliţişti cu măşti pe faţă. A apărut primul mort, tînărul Valeriu Boboc, tatăl unui copil de un an şi jumătate. Sînt sigur că mai sînt şi alţi morţi şi că în următoarele două trei săptămîni vor fi sute, deoarece majoritatea dintre cei bătuţi au şanse să moară din cauza hemoragiilor interne. Citește în continuare

Ili vas, ili nas*

Posted in editorial, polemici with tags , , on Martie 20, 2009 by Andreea Toma

Diana Iepure

de Diana Iepure

Îmi amintesc deseori de vremurile când locuiam, împreună cu fratele meu, la capătul Ciocanei, într-un apartament de la geamul căruia se zărea firma magazinului ILIVAS. Anume atunci începusem să scriu pentru Democraţia articole pline de vervă şi revoltă, inspirate din viaţa de zi cu zi a Chişinăului. Mai mereu noaptea, mă aşezam să înşir istorii recente şi nedreptăţi care consideram eu că ni se întâmplă. Dimineaţa îmi terorizam fratele cu “opusurile” mele. El le citea calm, căci aşa îi e firea, şi zicea tot calm: “Da, e bine scris, sunt de acord cu tot ce ai spus aici. Mai mult chiar, aş mai adăuga (şi spunea anume ce). Însă, lumea cunoaşte deja problemele. Tu propune şi soluţii pentru rezolvarea lor, altfel, ce rost mai are să scrii? ” Asta mă cam scotea din minţi, dar, în cele din urmă, am fost “dresată” într-un aşa hal, că şi în ziua de azi, atunci când încerc să zic lucrurilor pe nume, că numai diplomat nu m-a făcut mama, caut involuntar nişte soluţii. Citește în continuare

Preşedintele şi cireada / Iulian CIOCAN

Posted in editorial with tags , , , , , , on Noiembrie 28, 2008 by Andreea Toma

editorialul numărului 7 – Iulian CIOCAN

Lîngă satul Mîndîc din raionul Drochia a avut loc un accident rutier, ne informează publicaţia “Gazeta.ru”. Un autobuz care mergea de la Chişinău la Moscova a intrat în viteză într-o cireadă de pe marginea şoselei. Şase animale cornute au murit pe loc, cinci au fost rănite. Paguba e estimată la 3600 euro. În opinia poliţiei rutiere, autobuzul avea o problemă cu frîna. Aşadar, un accident banal, ce nu s-ar fi remarcat cu nimic, dacă… nu era văzut de însuşi preşedintele Voronin care tocmai trecea pe şosea. Reacţia şefului statului a fost promptă. El a dispus ca şefii companiei de transporturi, de care ţine autobuzul nărăvaş, să compenseze paguba oamenilor care şi-au pierdut vacile.
Ce baftă pe oamenii aceştia! Imaginaţi-vă numai că şeful statului nu ar fi fost martor ocular al accidentului. Şi-ar fi recuperat în acest caz oamenii banii investiţi în vaci? E greu de presupus. Nu se ştie dacă proprietarii autobuzului şi-ar fi recunoscut vina, nu se ştie cît ar fi durat judecata şi ce consecinţe ar fi avut ea. E limpede că dacă preşedintele Voronin nu ar fi fost pe post de martor ocular, proprietarii vacilor ucise ar fi trebuit să dea din coate. Acum însă, după ce preşedintele a constatat dintr-o privire cine e vinovatul şi i-a şi cerut acestuia să plătească, nu mai încape îndoială că oamenii cu vacile vor fi despăgubiţi. Citește în continuare