Archive for the audio Category

Pisica Roşie (audio) / Diana IEPURE

Posted in articole, audio, Chişinău, foto, recomandare, video with tags , , , on Decembrie 11, 2008 by Andreea Toma

Am aflat de la Dudu că suntem în top. În topul vânzărilor! De bucurie, ne-am gândit să sărbătorim acest eveniment printr-o declaraţie de dragoste oraşului Chişinău:

textul integral aici.

Pisica Roşie / Diana IEPURE

Posted in articole, audio with tags , , , on Decembrie 8, 2008 by Andreea Toma

Diana IepurePisica Roşie

M-am născut pe 20 noiembrie 1970, vis-a-vis de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr.1, pe când părinţii mei erau studenţi în anul patru. Cu toate acestea, din cauza mamei care a insistat să se întoarcă acasă după facultate, mult timp am văzut Chişinăul doar la televizor şi în pozele din revistele Moldova, Femeia Moldovei ori Scânteia Leninistă. Ştiam de Aleea Clasicilor, de monumentul lui Lenin şi de cel al haiducului Grigorii Ivanovici Kotovskii pe cal. Nu mai vorbesc de magazinul Moda, din centru, de unde mama îşi cumpăra, din când în când, bluze, rochii frumoase, cu volane şi horboţică, mărgele de coral, cizme înalte „ciuloc”, cu platformă incrustată şi alte ciudăţenii, pe care să nu le mai aibă nicio femeie din sat. Visul meu era să ajung să trăiesc vreodată la Chişinău, pentru că viaţa oamenilor din Chişinău era o veşnică sărbătoare. Ei nu aveau de hrănit găinile, iepurii şi porcii, de prăşit, de strâns cartofii ori de cules poama. Ei nu trebuiau să se ascundă în pod ca să citească. Mai mult decât atât, iarna nu trebuiau să scoată cenuşa şi să facă focul în sobă. Ei umblau toată ziua pe străzi, mâncau îngheţată, zefir din cutiuţă, bomboane de ciocolată “Ciudo”şi mandarine. Iar atunci când nu mâncau bunătăţuri, se plimbau prin parc ori cu troleibuzul, mergeau la carusel şi se dădeau cu luntrea, trenuleţul, roata dracului. Tata îi reproşa mereu mamei că nu au rămas la Chişinău, iar mama îi zicea că nici acolo nu stau câinii cu colaci în coadă, iar dacă rămâneau, mare brânză, trăiau până la adânci bătrâneţi în cămin. Că doar nu erau specialişti veniţi de la Vladivostok, să primească imediat apartament şi, de două ori pe an, putiovkă la sanatoriu. Citește în continuare