Ili vas, ili nas*

Diana Iepure

de Diana Iepure

Îmi amintesc deseori de vremurile când locuiam, împreună cu fratele meu, la capătul Ciocanei, într-un apartament de la geamul căruia se zărea firma magazinului ILIVAS. Anume atunci începusem să scriu pentru Democraţia articole pline de vervă şi revoltă, inspirate din viaţa de zi cu zi a Chişinăului. Mai mereu noaptea, mă aşezam să înşir istorii recente şi nedreptăţi care consideram eu că ni se întâmplă. Dimineaţa îmi terorizam fratele cu “opusurile” mele. El le citea calm, căci aşa îi e firea, şi zicea tot calm: “Da, e bine scris, sunt de acord cu tot ce ai spus aici. Mai mult chiar, aş mai adăuga (şi spunea anume ce). Însă, lumea cunoaşte deja problemele. Tu propune şi soluţii pentru rezolvarea lor, altfel, ce rost mai are să scrii? ” Asta mă cam scotea din minţi, dar, în cele din urmă, am fost “dresată” într-un aşa hal, că şi în ziua de azi, atunci când încerc să zic lucrurilor pe nume, că numai diplomat nu m-a făcut mama, caut involuntar nişte soluţii.

Am citit şi eu în presa din Republica Moldova, despre cum a “privatizat” Roşca mişcarea de eliberare naţională pentru a o distruge, despre afacerea “lui”, Prag-3, despre cum vor comuniştii să exploateze aniversarea a 650 de ani de la formarea Statului Moldovenesc, despre realizările lui Vladimir Voronin şi ale fiului său, Oleg.
Problema, însă, nu constă în Roşca, el oricum deja nu mai valorează nimic şi nici nu prezintă mare pericol, nici în Voronin şi nici chiar în fiul său, Oleg. Problema e în alte partide, în numeroasele partide (de opoziţie). O parte din electoratul anticomunist va vota cu Filat, alta-cu Chirtoacă, alta-cu Urechean şi tot aşa. PLDM, MAE, AMN, PD, PSD stau faţă în faţă cu un electorat îmbătrânit şi cu peste un milion de tineri plecaţi peste hotare, tineri care au o şansă mică să participe la vot, ţinând cont de „aranjamentele” comuniştilor: prea puţine secţii de votare pentru basarabenii din afara graniţelor. Aşa că suntem iar în faţa pericolului unei victorii a lui Vladimir Voronin şi a fiului său, Oleg.
În Moldova, care nu e nici pe departe un stat democratic, sondajele sunt prea puţin credibile, ca să pretindem că ştim şi noi care sunt adevăratele tendinţe. Se spune că şi Urechian, şi Filat, şi Chirtoacă vor trece pragul. Să dea Domnul să ajungă în parlament şi să facă alianţe. Am coşmaruri numai la gândul că comuniştii vor mai guverna nu doar câteva zeci de zile, ci iar nişte ani, în care ne vor scufunda şi mai adânc în mocirlă. Şi atunci nu ne va rămâne altceva de făcut decât să ne bem amarul “La Serioja”, vizavi de Spitalul Nr.3, sau pe Prag, la ILIVAS.

Şi soluţia, soluţia? mă veţi întreba. Soluţia e să nu ne mai mâncăm între noi sau, dacă e chiar imposibil, să ne încolţim doar, să nu rupem hălci întregi de carne, să nu trădăm, să fim solidari când vine vorba de alegeri şi lupta împotriva unui regim dictatorial, retrograd. Iar dacă ne divizăm în n-şpe partiduţe, măcar să nu ne împroşcăm cu noroi. Nişte soluţii, pe care, deşi le ştie toată lumea, inclusiv cea politică, dar pe care partidelor de opoziţie le este imposibil să le aplice.
Vorba aia: “Unire, moldoveni! Noi suntem români!”

* Sau pe voi, sau pe noi (rus. ad litteram)

editorialul numarului 10

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: