Despre manipulare / o anchetă realizată de Alexandru BURUIANĂ

Tema numărului 7 al Revistei STARE DE URGENŢĂ este
Manipularea în postcomunism.

Cu ocazia aceasta, colegul nostru Alexandru Buruiană a lansat întrebarea : Care sunt, în opinia dvs, formele de manipulare manifestate în perioada postcomunistă?

Vă prezentăm câteva din răspunsurile pe care le-a primit şi aşteptăm şi părerile voastre referitoare la acest subiect:

Vadim Lungul (poet)

În locul libertăţilor garantate, poporul are noi stăpâni, ambiţiile cărora practic nu sunt limitate de nimic.

Eu cred că manipularea se manifestă prin două modalităţi:
1. Prin intermediul mass-media şi a publicităţii se impune o reprezentare generală despre democraţia care dăinuie în lume şi despre aşa numita „societate prosperă”. Comuniştii noştri, care se află acum la putere, încearcă în fel şi chip să se îndepărteze de oricare ideologie comunistă, numind-o reminiscenţă a totalitarismului. De fapt, în ţara noastră, totalitarismul nu este eliminat deloc, ci continuă, doar că la un nivel mult mai înalt şi într-o formă mai sofisticată. În situaţia în care masele sunt absolut lipsite de drepturi se realizează treptat denaţionalizarea averii statului. În locul libertăţilor garantate, poporul are noi stăpâni, ambiţiile cărora practic nu sunt limitate de nimic. Manipularea constă în faptul că omului de rând i se bagă în cap că el nu este om de rând, dar stăpân al propriei vieţi şi că el e vinovat de toate relele şi că nimeni altcineva nu duce răspundere. Din alt punct de vedere, sfera socială – educaţia şi ocrotirea sănătăţii – se află la un pas de a se prostitua (spun aceasta luând ca argument salariile oficiale din educaţie şi sănătate publică, dar acest fapt nu-i preocupă nici pe cei de la putere şi nici pe lucrătorii din această sferă, lucru care nu e normal).

2. Starea normală a lucrurilor este distorsionată. În locul unui stat democratic avem, de fapt, un stat poliţist. Statul poliţist decide care sunt drepturile oamenilor – ce se poate de făcut şi ce nu. În statul poliţist, oamenii legii (lege destul de relativă, dacă e să gândim raţional) se ocupă doar cu „strângerea tributului” de la „subiecţii” săi. Aşa stau lucrurile aici. Orice element care nu se încadrează în această structură de relaţii este considerat anormal.

Mariana Ştefăneţ (artistă plastică)

Este o încercare de a convinge că ceea ce fac ei se numeşte artă.

O să vorbesc un pic despre manipularea în artă. Şi ca să nu merg departe, să mă înfund în patetism, bârfe şi simpatii superficiale, hai să fiu sinceră, să mă deschid direct vouă, revistei voastre. În fiecare număr publicaţi acest supliment al Asociaţiei Oberliht. Ok, deşi nu înţeleg de ce o faceţi. Există multe alte mişcări artistice care se pot încadra într-un supliment al revistei Stare de Urgenţă, direcţii culturale cu care aţi putea şi câştiga ceva bani, că tot vă plângeţi că nu-i aveţi. Inclusiv şi cititori. După mine, acest Oberliht influenţează doar minţile necoapte. Este o încercare de a convinge că ceea ce fac ei se numeşte artă. În toată Europa, aşa-numita „artă contemporană” e un subiect depăşit, epuizat rapid. Se ştie că lumea occidentală şi nu numai se întoarce la pictura clasică, academică în timp ce noi facem ceea ce s-a făcut acolo în urmă cu cincizeci de ani. Şi se făcea pornind de la o idee prezentabilă. Unii artişti de la noi nu au un mesaj şi o idee bine conturată. Artistul autohton nu poate motiva ceea ce crează, el zice „eu aşa văd”, iar tu trebuie să-l crezi şi să începi să vezi ca el. Revenind la revista dvs, eu aş zice să mai deschideţi şi o altă fortacikă, puneţi mâna pe pensulă şi manevraţi-vă în direcţia în care în afară de planeta Moldova există şi multe alte planete cu multe alte viziuni şi probleme.

Ruslan Carţa (poet)

în culori democratice, manipulatorii au grijă să-ţi lase senzaţia libertăţii de gândire şi opţiune.

Comunismului îi era specific acel centru de comandă prin care manipula, iar postcomunismul, deşi estropiat de o asemenea sculă, ne-a răsfățat cu aceleași reflexe. Anii ’90, o epocă de triumf pentru foştii nomenclaturişti. Rămaşi cu degetele pe butoanele principale, au încurajat cât au putut manipularea populației, împiedicând contraeducarea și deconstrucția miturilor comuniste. Oricum ar sta lucrurile, sforile cele mai fine acum sunt trase de mass-media… Zvonul, informația preluată ciuntit, interpretarea voit distorsionată, citarea fără a descrie contextul… Forme de manipulare uzitate în avalanșă de presa noastră… Semne clare de vitalitate și imginație artistică. Prin experimentul său cu virusul media “Lenin-ciupercă”, Kuriohin a demonstrat cât de ușor mistificarea poate fi primită drept demonstrație științifică… Spoturile publicitare, propaganda din campaniile electorale… Ziarele sunt capabile să transforme un zidar de pe șantierele din Madrid în cea mai nobilă ființă din lume şi pe cel mai important om politic, printr-un articol de două mii de semne într-un parameci. Oricine poate să retrăiască tragicul destin al Katherinei Blum. (Când niște ziariști sunt asasinați în Rusia, trăim un șoc imens, de parcă am fi contemporani cu exterminarea unei galerii de îngeri. Sentimentele noastre au astfel o justificare reală. Când un ziar sau un jurnalist hărțuiește gratuit prin calomnii până dezechilibrează viața unui om, am dori să traverseze cât mai repede pe partea opusă până nu am dat cu mașina peste el. Sentimentele noastre au iarăși o justificare reală. Doar vorbim de jurnaliști…). Dintre atâtea variante, numai internetul ar fi în stare să preia în scurt timp definitiv și destoinic aceste sarcini de “informare”. Alte forme de manipulare se regăsesc în sistemul de învățământ, masiv infestat de minciună și ipocrizie. Mă gândesc la manualele de limbă și literatură, în care ultimile figuri literare importante sunt cele de acum 50 de ani, șaizeciștii. Mă gândesc la cele de istorie, unde epopeea noastră națională e scrisă ca să schilodească spiritele. Şcolile au aerul unor laboaratoare unde se pregătesc creierele în interes de ulterioară manipulare. (Însuși Makarenko… Cum să educi un delicvent de paisprezece ani fără să-i îndrugi neadevăruri despre lumea asta? Ascunzi, tăinuiești, te prefaci până și atunci când sufletul îți vibrează de intenții nobile). Unii arată spre o clică “conspiraționistă”, alții spre o alta. Nihiliştii ne-ar ruga să fim cu băgare de seamă la toți. Adică chiar și la acelea care vorbesc de manipulare. Niciodată nu a fost mai greu sa îți păstrezi ideile nepoluate. Ademeniţi de miresmele relativismului, avem adevăruri pentru toţi. Adică minciuni pentru fiecare. Mai mult, în culori democratice, manipulatorii au grijă sa-ți lase senzația libertății de gândire și opțiune. Cum ar putea să se întâmple altfel când ne-am lăsat îmblânziți și am devenit animale sociale? “Cunoașterea înseamnă putere”, singura reflecție mai puțin dubioasă în stare să-l facă optimist pe oricare membru din cireadă.

Marin Cazacu (muzicant)

Oamenii consumă ceea ce li se dă. Dacă e să vorbim despre muzică, pot să zic că producătorii produc un gen de muzică pe care ei consideră că lumea o va consuma. Despre manipulare, cel mai bine e să-l întrebi pe Brega.

Andrei Perciun (prof. de filosofie, Universitatea ULIM)

Şi dacă avioanele vor fi maxi-taxi?

În cazul în care se iscă o discuţie despre manipulare, apare necesitatea de a crede că oarecum participăm la un spectacol al teatrului Licurici. Aşa încât, conştientizarea acestui fapt scormoneşte o senzaţie de greaţă (poate) fără motiv. Pricina, totuşi, reiese din incapacitatea de a crede că un cineva încerca într-un mod subit să-ţi controleze viaţa şi autenticele acţiuni pe care le faci zilnic îţi sunt aranjate din un cineva necunoscut. Extrema acestei idei ne va aduce spre filmul The Truman Show, unde viaţa personajului interpretat Jim Carrey nu era mai mult decât o ficţiune organizată prin tv. Oricum, continuând în aşa mod credinţa că totul dimprejur este regizat şi tu ai după scenariu un personaj puternic sau laş, fericit ori ba, aduce după sine statul paranoicului îngândurat şi nesigur. Ce fel de întrebări mai pot apărea în cazul ăsta despre vreo identitate sau despre vreo încredere în sine şi în alţii? Alegorica gândire a lui Friedrich Nietzsche a prevăzut deconspirat una dintre ideile care stă la baza publicităţii contemporane şi nu doar a publicităţii ci şi a vieţii sociale în general. Afirmând cu predilecţie că dacă vrei să „vinzi” un lucru inutil nu faci alt ceva decât să-l convingi pe altul că are nevoie extremă de acest lucru, după care îi dai o valoare şi te bucuri de „prosperare”. Friedrich Nietzsche rămâne încredinţat că altfel nu pot evolua lucrurile care, sunt aranjate în sensul unei incapacităţi de a crea o formulă dezmanipulanizantă, aşa încât nu-i rămâne decât să ironizeze pe marginea acestui fenomen. Nu voi face o retrospectivă asupra tuturor formelor de manipulare în Republica Moldova desfăşurate după destrămarea URSS-ului deoarece sunt incredibil de banale, primitive şi multe la număr. Mă voi opri la una petrecută recent şi care vizează o ciudată încurcătură conceptuală. Deci, aceasta ţine de transportul public din capitală. După câte ştim maxi-taxiurile nu au permisiunea să circule pe strada centrală a capitalei. Acum câteva săptămâni apare un MAXI-taxi care de fapt e un autobuz. Normal dacă e autobuz ar circula fără probleme pe strada centrală. Însă e un autobuz cu statut de maxi-taxi şi are un preţ comercial al călătoriei de trei lei tot din cauza acestui statut de rutieră. Atunci dacă e rutieră n-ar trebui să circule pe strada centrală. Hmm… îmi dau seama că oarecum a uşurat viaţa din Chişinău şi vine să contribuie la confortul cetăţenilor. E o manipulare oare? Cred că da, dintr-un singur motiv că s-a aranjat cu dibăcie confortul cetăţenilor şi simultan s-au regulat într-o albie favorabilă interesele cuiva. Normal e un bine reciproc! Şi dacă avioanele vor fi maxi-taxi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: